Suflet de student galatean: Gara noastra mica

Share Button

Noi, cei de la caminele studentesti, ajungeam primii la gara cea veche. O luam pe ,,Faleza Bratesului”, prin spatele unitatii de pompieri.
In holul garii ne plasam strategic, cumva in diagonala fata de intrarea dinspre oras, pentru ca urmatorii sositi sa fie nevoiti sa strabata intreaga ,,agora”, intreg ,,forumul”, intrega ,,piata publica”, intrega ,,scena a lumii”.
Nici nu pasea bine omul in hol si mozaicul anost de pe jos devenea ub adevarat ,,covor rosu”, iar persoana vizata, o celebritate.
Era intampinat cu aplauze, cu urale de genul ,,gasca mira-te!”, astfel incat si ceilalti calatori martori la eveniment se simteau prinsi in spectacol. Casieritele chiar se ridicau din scaune pentru a vedea si ele minunea, prin acele obarlicuri mici.
Iar noi nu-i ieseam noului venit dinainte. Il lasam sa-si duca singur, pana la capat, povara efemerei celebritati.
Deabia cand ajungea la noi il potopeam la randu-ne cu imbratisari, cu pupaturi si batai pe amandoi umerii deodata.
Intr-un sfarsit il lasam pe ,,prea fericit” sa-si dea jos rucsacul si sa se dizolve si el in pata de culoare kaki a grupului de mecanturisti. Caci toti eram imbracati cu hanoracele acelea de foaie de cort imprumutate de la Casa de cultura a studentilor.

Urcam in vagon doar cu cateva clipe inainte de plecarea trenului, dupa ce ne asigurasem ca toti fusesera beneficiarii primirii de pe covorul rosu din gara noastra mica.
De fiecare data ne regrupam in partea din spate a ultimului vagon. Si asta nu pentru a nu incurca lumea cu harnasamentele noastre ca de plecare pe front, ci doar pentru ca Nasul sa ne aiba mai usor sub ochi.
Noi nu fugeam de Nasu. Dimpotriva, veneam astfel in intampinarea lui. Ne puneam la dispozitie.
Mai intai strageam teanc toate carnetele de student, deocamdata fara bani. Suma cu care trebuia sa sara fiecare dintre noi avea sa fie stabilita ulterior, prin negocieri.
Si cata vreme mergeam cu trenul, ,,negociatorul” devenea seful Mecanturistului. Era omul de ale carui ordine se asculta orbeste. Din necesitati de procedura, dar si din respectul profund pentru calitatile lui de om excsptional. Nu oricine putea negocia cu Nasul…
Pai cum ar fi fost sa trateze cu Nasul un copil ca Dragos, un timid ca Marius, dimpotriva, un om serios ca Horia, sau o lepra simpatica cum treceam eu?!…
Nu, tata, Victor Prefacutu era omul facut pentru asta, siin timp devenise un artist al bransei.
Intra cu Nasul in cuseta acestuia ducandu-l pe dupa umeri si vorbindu-i repede, nimai el stie ce.
Ii preda acolo teancul de carnete, le numarau impreuna, dupa care se intorceau la noi si ne numarau si pe noi, aratandu-ne pe fiecare cu degetul. Tot acest timp noi taceam malc.
Se reintrceau la cuseta si negociau…
Dupa un timp, care il petreceam in cea mai adanca liniste, si de aceea clipepe pareau ani, Victor se intorcea stor de puteri si ne cominica scurt suma la care reusise sa coboare.
Nasul isi primea banii la sfarsitul calatoriei, cand primeam inapoi si carnetele de student. Spunea ca, la un eventual control, tocmai ce se pregatise sa ne dea amenzi… Nu a fost niciodata cazul.
Venea in mijlocul nostru si ne imana personal teancul de carnete: ,,Nu v-am dat amenda pentru ca am vazut ca sunteti baieti buni si aveti note mari!…”
Iar noi ne exprimam dragostea fata de Nas cu ropote de aplauze…

Odata eram singur in tren, dar cu bilet, si la un control al Militiei CF omul legii mi-a zis, privind lung la carnetul meu de student: ,,N-ai mai trecut pe la scoala de pe 10 februarie.
Era data la care avusesem ultimul examen din sesiunea de iarna, parca la Mecanica fluidelor a profesorului Vasilescu, iar acum eram deja in luna mai.

Altadata am mers impreuna cu mecanturistii cu Nasul de la Alba Iulia pana la Galati. Adica pe o distanta acoperita de 3 Regionale CFR. Asa ca am schimbat pe drum 3locomotiva, dar si 3 Nasi.
Totusi negocierile au fost purtate de catre Victor al nostru doar cu Nasul din Regionala Timisoara, de unde venea trenul, urmand ca pe drum Nasii sa se descurce intre ei…
La Targu Mures se facea primul schimb de Nasi si noi toti eram cu inimile cat un purice.
Si in aceasta tensiune greu de suportat (riscam sa fim coborati din tren cu rucsaci cu tot, caci noi ne intorceam din Muntii Apuseni, de la un Festival ,,Albamont”), Boris Ivanov incearca sa disece situatia in care ne aflam:
,,Daca o sa vina un Nas mai mic de statura, negricios, cu mustata mica etc. am pus-o, ne da jos. Dar daca o sa vina un Nas rotofei, rosu in obraz, cu o mustata bogata, blonda, …scoatem sampania!”
Ei bine, cand din Biroul de miscare al garii au iesit cei doi Nasi, vechiul, omul nostru, ducea de mana, priefeneste… exact portretul-robot desenat de Boris: rotofei, blond, rosu in obraz, zambet larg…
Am izbucnit cu totii in ras fara ca cineva sa mai spuna ceva… Trebiua si ca el sa fie omul nostru.
Si asa a si fost. A plecat trenul si noul Nas a venit zambitor in mijlocul nostru si a zis evaziv-binevoitor:,,In zona Galatiului mai e ceva de gaurit?”
Se intelesesera Nasii intre ei, drept pentru care si noi ne-am comportat ,,ca la Carte”. Ca la ,,S riptura”, unde omul recunoscator ,,taie mielul cel gras”…
Am aprins repede primusul si am incalzit in ceaun carne si carnati de la untura utati de unul din noi intr-un borcan de pe fundul rucsacului.
Era dupa zilele de 1Mai, dat tot vagonul mirosea acum ca la ,,pomana porcului”.
Nimeni nu s-a atins de nimic pana nu a sosot Nasul si l-am oment cu un carnat fierbinte pe paine si cu o cana metalica cu… sampanie fiarta.
Multumit de tratatie, Nasul a de retat o lege universal valabila si pentru eternitate vesnica:
,,Pe trenurile CFR totdeauna va fi loc pentru toata lumea. Cu atat mau mult pentru astfel de oameni buni!…”

Aplauze!…

De ce stam mereu cu mana intinsa?

Share Button

Observ ca multi oameni asteapta de multe ori sa li se dea, altcineva sa le rezolve problemele. Putini se gandesc la faptul ca daca au capacitatea de munca trebuie sa munceasca si nu sa astepte sa le dea statul.

Una dintre cele mai proaste legi a fost data pe vremea guvernului PSD, prin care toata lumea avea un venit minim garantat, chiar daca era apt de munca si nu dorea sa munceasca. Aceasta lege a incurajat nemunca, pentru ca a invatat oamenii ca pot primi bani si daca nu muncesc. Aceasta lege a fost facuta cu scop pur electoral.

Parintii mei au o mica ferma, si datorita acestei legi, chiar daca somajul este foarte ridicat in zona, nu gaseste oameni sa ingrijeasca animalele, si sa se ocupe de muncile agricole. Si conditiile financiare pe care le ofera sunt foarte buna, intre 300 si 500Euro lunar, cazare daca nu au casa in zona, 3 mese pe zi, cu mancare foarte buna, sticla de vin sau bere, si un pachet de tigari zilnic.

Am un prieten care are o ferma pe cateva zeci de hectare in Vaslui, acolo este cea mai mare rata de somaj din tara, si nu a gasit oameni care sa il ajute la cules, a pierdut foarte mult din recolta, si plateste 100-200 lei pe zi in funtie de cate ore se lucra.

Bugetarii acuza guvernul ca nu le da salarii marii, dar putini dintre ei se si mobilizeaza sa munceasca mai eficient sau sa gaseasca si o alta sursa de venituri legale, care sa completeze veniturile din salarii.

Nu mi se pare etic sa ceri sa ti se dea mai mult decat dai tu. Acei bani pe car ei pretinzi este rezultatul muncii altora care nu prefera sa stea cu mana intinsa si sa ceara.

Etnobotanicele mai periculoase decat heroina

Share Button

Din punctul meu de vedere, unul dintre lucrurile cele mai nocive pentru societatea romaneasca o constituie etnobotanicele, ele pot distruge mintea si sufletului unui om mai repede si mai eficient decat orice alt drog, legal sau ilegal.

Am citit astazi un articol in Evenimentul Zilei in care toxicomanii, recunosteau ca etnobotanicele le fac mult mai mult rau decat heroina, si in comparatie cu etnobotanicele pare ca heroina este inofensiva.

Se pare ca multi oameni ajung la spital sau in cimitir in urma consumului de etnobotanice, dar nu daor pentru ca ei consuma etnobotanice, ci pentru ca sunt agresati de toxicomani, acestia isi pierd ratiunea, discernamantul si ajung sa faca diverse infractiuni pe care nu ar fi putut sa le faca atunci cand nu erau consumatori de etnobotanice.

Ma uit la guvern si la parlament si vad cu amaraciune la unii neputinta la altii dorinta de a isi proteja afacerile.

Initiativa guvernului de a pedepsi pe cei care vand astfel de substante periculoase pentru faptele celor care le consuma mi se pare foarte buna, o sa fie cam greu de pus in practica, de dovedit ca cel ce era sub influenta etnobotanicelor si a produs pagube materiale, a lovit pe cineva, etc a cumparat acel plic de etnobotanice de la magazinul X, dar daca se reusesc ceva condamnari sa vezi cum osa tremure baietii. Probabil multi din „afaceristii cu etnobotanice” au protectie politica prin administratiile locale, politie, judecatorii si parlament, dar asteptam sa vedem ce se intampla.

Cum gasesc un laptop ieftin si bun?

oferta laptop ieftin
Share Button

Spre marea mea surprindere tot mai des intalnesc persoane interesate de laptopuri ieftine noi sau chiar second hand. Chiar daca nu dispun de o calitate foarte mare, nici siguranta acestora nu este sportita deoarece antivirusii folositi sunt de slaba calitate, de multe ori free sau chiar piratati.

Conform ultimelor statistici, romanii utilizeaza tot mai des software-uri piratate precum antivirus sau alte sisteme de protectie chiar daca este vorba de laptopuri ieftine . Chiar daca acest lucru se poate numi frauda, iar frauda este complet interzisa, romanii ar trebui sa se gandeasca in primul rand la protectia datelor personale sau a conturile bancare.

oferta laptop ieftin

In ultima vreme utilizatorul poate fi notificat in legatura cu tranzactiile bancare efectuate chiar pe telefonul mobil. Nu este nevoie sa detineti un smartphone pentru a putea primi aceste mesaje atunci cand este incheiata o tranzactie. Va recomandam sa alegeti orice pachet de telefoane ieftine pentru tine sau activitatea angajatilor tai.

Avand in vedere ca noile gadget-uri aparute in urma cu un mai mult de un an sunt la mare cautare, tot mai des apar diverse sofware-uri pentru protectia tabletelor si laptopurilor. Diverse magazine scot in evidenta preturi imbatabile la tablete pc ieftine, de aceea tot mai des tinerii din Romania sunt dornici sa achizioneze aceste produse.

Sfatul meu pentru o protectie sporita este sa achizitionati software-uri licentiate. Orice produs oferit gratuit nu se poate ridica la asteptarile pe care dumneavoastra le aveti.

Iata cateva motive pentru a va proteja cat mai bine datele pe care le detineti:

– nu furnizati informatii precum CNP, numele si adresa dumneavoastra;

-nu furnizati Adresa de mail ( pentru protectie SPAM);

-nu furnizati Informatii bancare.

Acestea sunt cateva din cele mai importante motive, sper ca informatiile oferite mai sus sa va convinga si sa achizionati un software cat mai bun.

Pretul de a fi tu insuti

Share Button

Pretul pe care il platesti in societate pt a fi tu insuti, uneori este foarte mare.
Dar asta inseamna ca nu sint multi ca tine, ca esti o raritate, si ca fie te iubesc prea multi, fie prea putini, tot raritate te numesti.
Singurul lucru bun in tot sacrificiul asta de a fi tu insuti in lume, de a-ti respecta propria coloana vertebrala si propria vointa din cel mai adanc put al sufletului tau, este ca in mod cert va mai exista macar un suflet pe planeta asta care sa te aprecieze asa cum esti pentru ceea ce esti.
Nu e neaparat o consolare(daca nu se nimereste sa fie exact sufletul a cui importanta e cea mai mare pt tine), insa e ceva bun.
Macar asta multumire o vei avea, pe langa aceea de a fi impacat cu tine insut

Diferenta de perspectiva

Share Button

Imi place foarte tare sa observ perspectivele diferite ale oamenilor despre acelasi fenomen si aici includ si perspectiva mea. Ma refer aici la o prezentare la care am participat in aceasta seara.In timp ce unii sunt convinsi ca ceva nu merge.. nu merge, altii cred cu tarie si pentru ei chiar functioneaza.

Insa ce anume din noi ne determina sa vedem o posibilitate?
Nu cumva tot istoricul experientelor noastre? Cat de mult ne-au influentat?
In functie de ce suntem dispusi sa investim intr-o posibilitate si sa avem convingerea si credinta ca ea va funcționa si in cazul nostru.

Important este contextul in care fiecare individ se afla, nevoile si ceea ce il motiveaza. Cat de atasat este de ideile si teoriile cunoscute deja, ca sa mai fie loc si pentru nou…

Sa luam exemplu ceva ce ne crează repulsie? Ce posibilitate excludem acolo?

Cum diferentiezi un maestru adevarat de unul fals?

Share Button

Cum diferentiezi un maestru adevarat de unul fals? Cum diferentiezi o minte sanatoasa de una  bolnava”? Cum diferentiezi omul spiritual de unul care, in credinta lui nebuna, crede ca este spiritual?

Am vazut cateva postari pe facebook care mi-au dat de gandit!

Sunt oameni carora le-au fost virusate mintile in asa masura, c-au pierdut conexiunea cu Realitatea, cu Adevarul si tot ce a ramas este un ego spiritual, care in loc sa-i inalte, ii duce in fundul “iadului”.

Poate veti spune ca totul este perfect asa cum este! Da! Aveti dreptate. Intentia mea a fost doar sa “sun din clopotel”. Alegerea apartine fiecaruia. Si responsabilitatea consecintelor. Si de-o parte si de cealalta.

Cum este cu entuziasmul?

Share Button

Entuziasmul, asemenea recunoştinței, este unul dintre cei mai puternici catalizatori ai fericirii. Expresia „entuzisam” provine din grecescul „en theos” = „în Dumnezeu”.

Aceast dar divin, atunci când este corect întreținut, poate schimba totul: acesta este mesajul filosofiei mele în ce priveşte fericirea.

O viață frumoasă nu se rezumă doar la plăcere şi bucurie. De-a lungul ei te izbeşti de tot felul de probleme, de suferință şi frustrări. A fi fericit, din punctul meu de vedere, înseamnă a aborda viața aşa cum este ea – cu bune şi cu mai puțin bune – găsind soluțiile creative necesare dezvtării personale, pe toate planurile. Soluții viabile.

Datorită entuziasmului, am putut şi pot crea lucruri şi situații valoroase, în ciuda tuturor situațiilor negative şi a oamenilor negativi, cu care mă confrunt.

Entuziasmul, însuflețirea… este elementul care uneşte şi pune la lucru 3 Principii Universale: Viața, Iubirea şi Fericirea.

Nu sunt genul de om care să dea sfaturi sau soluții. Nu vreau să fac asta. Rolul cărților, evenimentelor, workshop-urilor şi seminariilor mele nu este acela de a sugera metode sau tehnici de dezvoltare personală şi nici pentru a te motiva. Prin ceea ce am creat vreau doar să te fac conştient(ă) de importanța entuziasmului şi de a te ajuta să menții activ acest puternic impuls emoțional şi spiritual.

***Un pasaj din cartea „Entuziasmul – cel mai puternic catalizator al fericirii”. Sper să o termin de scris cât mai repede de Mircea Ivanof

Seminar Capcanele fericirii

Share Button

Majoritatea oamenilor habar n-au cum stă treaba cu fericirea şi deja au apărut seminarii gen „Capcanele fericirii”.

Cum poate ceva pozitiv şi constructiv să îți întindă capcane?! Cât de neconstructiv să fii pentru a promova un seminar cu un astfel de titlu?

În fine, nu contează. Se pare că acest seminar a fost construit ca să prindă la mentalitatea fatalistă şi comodă a o parte din români.

Fericirea e greu de inteles, daca ii intrebi pe multi habar nu au ce este fericirea, nici nu stiu ce anume i-ar face cu adevarat fericiti.

fericirea

Avem ca premier un om tare bun şi, din păcate, prea puţini o ştiu”: Cioloș a îmbrăcat copiii din Jilava și Ferentari, dar niciunul nu știe asta, „căci așa a fost înțelegerea

dacian ciolos
Share Button

De obicei evit sa scriu ceva despre politicieni, nu am scris niciodata pana acum de vreo actiune „de binefacere” facuta de politicieni. Dar sincer m-ai impresionat mai multe gesturi simple ale premierului Ciolos. Sunt gesturi firesti pentru oricare om normal, dar ceva foarte rar in randul politicienilor romani.

Nu stiu cat de bun este ca premier, nu am fost acolo sa vad cum gandeste, ce si cum vorbeste si cat de repede trece de la vorbe la fapte.

Aceasta poveste spusa de fostul consilier pentru integrare socială și problemele romilor în Cabinetul Cioloș, Valeriu Nicolae, despre o întâmplare de iarna trecută merita povestita.

Nicolae își amintește că în ajunul Crăciunului, anul trecut, a primit un telefon, iar interlocutorul, cu un accent ardelean, i-a indicat să meargă la biroul său, unde va găsi „niste pachete” pe care să le împartă copiilor nevoiași.

Neștiind de la început cu cine vorbește, fostul consilier încearcă să se lămurească întrebând care birou, nici prin gând netrecându-i că ar putea fi “The Dacian”.

– Salut, ce faci? 

– Bine.

– Eşti încă în Bucureşti?

– Da…

– Lucrezi şi zilele astea?

– Da. Sînt deja un pic confuz. Are un accent de ardelean care îmi este vag cunoscut.

– Am nişte pachete în biroul de lîngă biroul meu, poţi să le iei să le dai copiilor care au nevoie.

Am cărat, cu vreo două ore în urmă, de la subsolul unei librării, vreo 50 de pachete de la Shoe Box pe care plănuiesc să le duc în Jilava. Librarul era turc şi nu avea accent ardelean, m a ajutat să car pachetele la maşină şi sigur ştie că nu mai am loc în autoturism. Sînt chiar confuz, sînt trezit de la 6 şi am prestat la cărat pachetele vreo 45 de minute. Maşina mea e plină ochi.

– Care birou? Mă gîndesc să îi zic că la noi se zice pivniţă, nu birou, dar mă abţin. Cu greu. O pauză.

– Sunt Dacian.

– Care Dacian?

– Dar cîţi Dacieni ştii? Încet-încet, se încălzeşte neuronul. Piticii sînt fericiţi, aşa că mă scap protocolar:

Aaaaaa – The Dacian? Rîde. Îmi zice că vrea să doneze nişte bani pentru puştii care au nevoie – îndeajuns cît să rezolv nevoile de iarnă pentru vreo douăzeci de puşti.

Mă ofer galant să îl împrumut de cîţi bani este nevoie, nu de alta, dar nu avem cum să ne vedem, că el o arde prin Ar­deal. Pînă la urmă, îşi donează, practic, tot salariul. Rîd şi îi spun că pot să joc rolul Isaurei. Şi că presa o să poată scrie că ţiganii îl au la mînă pe prim-ministru, care le datorează zeci de milioane. E Crăciun şi am face fericite o mulţime de televiziuni care ar putea să aibă ditamai „ştirile şocante“. Rîde şi el”, povestește Valeriu Nicolae despre gestul premierului.

Din banii donați de Dacian Cioloș au fost cumpărate mai multe haine de iarnă pentru copiii din Jilava și Ferentari.

Nu ştie nici unul asta, căci aşa a fost înţelegerea”, spune fostul său consilier după mai bine de jumătate de an de la această întâmplare fericită pe copiii care nu au tremurat de frig încă o iarnă.

 

Probabil o să se bosumfle că am scris aici. Dacă aş verifica cu el, cel mai probabil mi-ar spune că nu ar vrea, dar că nici nu poate să-mi impună ce să scriu şi ce să nu scriu. Avem ca premier un om tare, tare bun şi, din păcate, prea puţini o ştiu”, conchide Valeriu Nicolae.

Materiale preluate din ce textul scris pe dilemaveche.ro de Valeriu Nicolae – activist pentru drepturile omului și fondator al Policy Center for Roma and Minorities.

sursa: http://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/oxford-premierul-si-isaura

M-as bucura foarte mult ca din toamna tot el sa conduca guvernul, cred ca este cel mai bun premier pe care l-a avut Romania din 1990 pana astazi. Nu este premierul ideal, dar daca ne uitam printre liderii de azi nu cred ca gasim altul mai bun decat el.

Apare un contrast puternic intre el si restul politicienilor vizibilie, mai sunt unii de calitate dar ei au dezavantajul ca nu stiu cum se mananca politica, nu se pricep la administratie si la alte chestii din astea care ar fi necesare unui lider de guvern.

Poate ne face o surpriza si din toamna ramane tot el premier, dar ma indoiesc ca politicienii nostri ar lasa sa se intample asta, sunt deje ingroziti de normalitatea lui Ciolos, ei realizeaza ca ei nu ar putea fi asa, iar oamenii au inceput sa ii compare cu Ciolos, iar toate bubele lor sunt mult mai vizibile.

1 2 3 4 14