Trebuie sa fii un pic nebun …sa crezi ca actiunile tale conteaza

Intr-o lume in care provocarile par atat de mari, in care foarte multi oameni simt ca nu au destul pentru ei, ca nu isi pot rezolva problemele si provocarile personale, sa ceri oamenilor sa faca un bine si pentru cei din jur, pare un act sortit esecului încă din fasa.

Intr-o zi, padurea a luat foc si toate animalele din ea au luat-o la fuga spre rau, speriate.

Incendiul se intindea tot mai repede si panica devenea tot mai mare, iar in acel moment, dintre toate animalele adunate la un loc, pasarea Colibri, care e atat de minca incat incape intr-o lingurita, a luat o picatura de apa in cioc si a aruncat-o peste foc.

Apoi s-a intors si a repetat miscarea. Si inca odata, si inca odata.

Restul animalelor au privit neincrezatoare si au inceput sa ii spune pasarii colibri:

„Hei, vezi ca o sa iti arzi aripile. Ce incerci sa faci? Nu vezi cat e de mare incendiul, ce crezi ca vei realiza cu agitatia ta inutila?”

Pasarea Colibri, fara sa se opreasca din traseul ei, a raspuns:

„Fac ce pot, cu ce am, acolo unde sunt.”

Poate daca tot restul animalelor ar fi facut acelasi efort, cu aceeasi dorinta, lucrurile s-ar fi schimbat si ar fi avut puterea sa limiteze incendiul sau poate sa il si stinga inainte sa distruga intreaga padure.

Sau poate ca nu.

Ceea ce este insa esential este ca indiferent de ce fac ceilalti, exista nebuni care isi fac datoria, care au un ghid si o voce interioara ce le spune care e calea de urmat si atitudinea potrivita.

Pana la urma, atunci cand mergem sa ne culcam, cel mai important lucru e sa putem spune „Am facut tot ce am putut si nu puteam mai mult”. Aceasta afirmatie este maximum ce putem spera si cere de la noi ca fiinte umane.

„S-ar putea sa ma simt mic si neinsemnat, dar cu siguranta nu vreau sa fiu ca si animalele care privesc pasiv cum focul le distruge padurea. Vreau sa fiu ca pasarea Colibri. Vreau sa fac tot ce imi sta in putere sa fac.” – Wangari Maathai

Traim intr-o societate care te face sa te simti ca un ratat inca de la inceputul anilor de scoala. Te simti lipsit de importanta si valoare, bazat pe capacitatea ta de a memora la scoala, bazat pe trecutul parintilor tai si rezultatele lor financiare si sociale; mass-media promoveaza ca fiind modele de succes si de urmat doar o mica frantura din iceberg, iar majoritatea oamenilor de succes nu apar la televizor.

Si practic noi vrem sa fim ca oamenii pe care nu ii cunoastem.

Si totusi conteaza!